Narcisism

1. Ce-i asta? 
2. Când ne-am confruntat cu problema secolului? 
3. În ce se măsoară? 
4. Cum se identifică?

       Răspunsul e mai ușor ca un kilogram de paste făinoase.
       Narcisism este o stare patologică care se manifestă prin dragoste exagerată asupra propriei persoane.Se presupune a fi o problemă a secolului care poate fi înstrăinată numai printr-un amestec de cianură cu laxativ.
       Ne-am confruntat cu această problemă nu chiar de mult timp.După teoria mea,s-a întîmplat așa:      

 ”În aeroportul internațional din San Francisco ,Sarrah a fost înțepată de-o albină atunci cînd a trecut pe lîngă un apicultor care pleca în Montreal.În grabă,Sarrah a fugit spre Wc-ul de lîngă urna cu bilete aruncate de cei care pînă la prînz nu vor ajunge la Domodedovo.A intrat în Wc,s-a îndreptat spre oglindă (Întinzîndu-și buzele spre infinit) și și-a făcut o fotografie ca amintire.În timpul ăsta din ”Cabina de gândire” a ieșit o fată care a văzut-o pe Sarrah și i-a plăcut acest gest.Din nefericire ,Anna (cea care a vazut-o pe Sarrah) avea un cont pe twitter cu 2000 de followers.Anna și-a făcut o fotografie în ipostaza primită de către Sarrah și a încărcat-o pe net.Atunci s-a și început prostia.”
       Narcisismul se măsoară după formula :  N= S/h
                                                                   N -  Narcisism
                                                                    S - Selfie
                                                                    h - Oră
       Sursa formulei este aici.
     
        De lichidat e imposibil, de identificat e prea real și simplu. Trebuie doar să verificăm galeria din telefonul persoanei inculpate sau să punem camere de supraveghere lîngă oglinzi.

P.S. În fiecare din noi trăiește un ”Copăcel” sub denumirea de Narcisist...Deja depinde de noi dacă o să-l udăm la fiecare oră.

Ca Primul:

    „Dacă arunci un os câinelui și el nu vrea să-l ia ,nu înseamnă că osul e stricat ci înseamnă că câinele nu mai are încredere.”
    Deci,ce înseamnă încredere? Încrederea e capacitatea ființei umane de a primi în dar vinul otrăvit de la o persoană iubită.Încrederea e trecătoare,încrederea e greu de cîștigat,ușor de pierdut.Încrederea presupune cedarea receptorilor care răspund de identificarea trădării.Încrederea are aspecte comune cu devotamentul, aș putea numi încrederea drept frate geamăn cu Devotamentul,numai că de la mame diferite.
    Tema nu este roditoare,fiindcă cît de mult nu ai                         păli cu ciocanul într-un cui,e bătut numai din cîteva lovituri, iar restul nu mai au sens.

    De la neavînd ce face,mintea mi-a sugerat să fac un schimb de blog-uri în natură,deci, am închis blog-ul vechi și am deschis altul.Blogul nou presupune a fi plin de idei reale presărate cu piperul negru al fanteziei umane.
    Cel mai greu se consideră a fi începutul,sunt atît de multe idei care nu se lasă așternute pe foaie.Am o vară înainte,un creier în cap și mâini pentru a scri.Deci,se așteaptă a fi ceva cît de cît interesant.

De azi înainte, s-a dat start la #BLOGĂILĂ