Când în abisul morții cazi de parcă-n rai,
Când înțelegi că ce-ai avut, tu n-ai,
Când lumina nu o vezi printre pereți eterni,
Tu doar atunci ești ”mort”,atunci când tu te temi.
Când frica-ți strangulează sufletul cu mâinile haine,
Când teama-ți-nădușă dorința de-a dori,
Doar atunci simțind că simțul nu mai simte,
Paradoxal,dar știi cum e a trăi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu