Școlarizare

 
      Parcă am capacități. Nu-s lipsit de inteligență. Intuiție tot am. Îmi place școala (sau cel puțin așa a fost) . Ador să mă exprim liber. Parcă mi se dă totul ușor. Sunt momente când mă bucur că-s bravo.  Uneori totuși, apare  un ”dar”. El la toți apare. Sunt epuizat de multe ori, atât intelectual cât și fizic. Textul ăsta îl scriu în așa o stare. Special pun multe puncte fiindcă doar așa tu o să-mi înțelegi sentimentul ce trece prin mine. Nu știu ce e , dar , serios, nu mai vreau să stau pe același loc. Mult se referă la mediul de care sunt înconjurat. Mă simt pe loc deși suntem în continuă mișcare. Nu mai simt o atragere în școală, precum era o dată. Nu-mi mai place ce e acolo. Eu văd acolo doar persoane care sunt gata să-și zgârâie nasul de fesele abrazive ale sistemului doar pentru a primi o notă mai mare. S-a pierdut sensul educației. Tot ceea ce se întâmplă în educație acum, e doar selectarea unor indivizi ”mai deștepți” și promovarea lor,și doar a lor , uitându-se de educația colectivă, educația interactivă, educația ce e pe placul tuturor.
       Nu mai simt motivație.
       Mă duc să mă autoeduc ^_^