Eu nu scriu cărți.

   
     Eu nu scriu cărți. Eu scriu alineate care te fac să gândești. Îți permit să deviezi de la subiect împreună cu mine. 
     
 
     Și apare așa din senin. Luna în care se începe numărătoare inversă până la presupul eveniment foarte important din viața celor de-a doișpea. Ideea e că de acum încolo, școala devine tot mai axată pe continua repetare a materiei școlare începând cu clasa I-i. E de mirare, dar multe persoane în ultimul an de școală nu sunt conștienți de faptul că apa e lichid. Anyway, problema nu e în ei, nici măcar școlile care pe an ce trece uită că procesul de studiere ar putea fi unul mai puțin stresant dar la fel de efectiv.
     
          „ Problema e în fiecare din noi. Acum, problema e în mine. ”
      Mă sperie o perspectivă de a îmi petrece toată viața mea în același oraș,  de a călători în același loc ani la rând, perspectiva de a mă simți epuizat mintal după 5 ani de facultate și mă sperie perspectiva de a degrada de la același lucru ,repetat în același în birou, în aceeași zi, aceeași viață.

         „Vrei să trăiești? Explorează! ” ,
         „Fericirea, Iubirea și Libertatea proprie începe acolo unde tu nu mai ai limite”

      Libertatea nu începe atunci când ai tăi îți dau 500 de lei pe săptămână și nu te întreabă ce ai făcut cu ei. Nu începe atunci când tu îți alegi facultatea sau când singur îți făurești viitorul. Asta nu-i libertate ! Tu oricum ești limitat de niște bariere psihologice și sociale (proprii)  care te îndrumează spre „decizia ta”. Tu numai imaginează-ți cum ar fi să nu le ai.
      Ideea-i că odată născut, tu ești ajustat și cioplit (  aici îți dau voie să ”abstractizezi” -nu știu dacă există așa cuvânt-  de la subiect  )
       
     ”La școală ți se insuflă că trebuie să ceri să ți se respecte drepturile. Ieși în stradă - ei te critică”

     Școala asta-i ca un jurist. Tu îi ceri să înveți ceea ce îți place. Ea îți întinde curriculumul și te impune să te încredințezi birocrației. Ei nu te învață să pui totul sub semn de întrebare. Ce generație ,****, vrem să creștem dacă ei o să fie deacord cu totul ce li se pune în față. Unde, în procesul dezvoltării umane s-a pierdut calitatea de a fi mai sceptic. Cu așa tempou, mâine-poimâine o să avem generații întregi care cred că pământul este plat și că noi suntem singuri în Univers.